Am scris săptămâna trecută de vara plină de necunoscute la cele trei echipe din primele două ligi ale Timișoarei. Momentul, cu o Poli în prima ligă, o altă Poli și Ripensia în a doua ligă, e o oportunitate extraordinară pentru fotbaliștii și iubitorii de fotbal din regiune. Deocamdată însă, nu este exploatat nici pe departe la potențialul unei asemenea prezențe pe harta fotbalului românesc, ci din contră, putem vorbi de neajunsuri la toate cele trei echipe.

Între timp, puțin mai spre inima țării, în județul Alba, fotbalul în primele două ligi e o amintire și deocamdată, un vis. Totuși, vara aceasta visul a început să prindă contur, după ce Gicu Grozav, fotbalist încă în activitate, a decis să se alăture proiectului Unirea Alba Iulia. Mutarea este excelentă atât în plan financiar, dar și în planul imaginii. Cu o serie în care cel mai probabil se va afla și U Cluj și cu o echipă tânără, uniriștii nu își propun promovarea în Liga a II-a ca obiectiv obligatoriu în primul sezon. Chiar dacă sezonul trecut Industria Galda de Jos a fost la un moment dat în cărțile promovării, deși se juca în retur mai mult fără bani, e greu de crezut că fără lovitura de imagine ce îll implică pe Grozav, județul Alba ar putea spera în mod realist la revenirea în Liga a II-a. Un jucător cu mentalitatea că a sosit momentul să dea ceva înapoi echipei care l-a lansat în fotbal, mentalitate des întâlniră în Occident, inclusiv în lumea extrasportivă, mergând până la marile companii care dau ceva înapoi comunităților.

Oferte echipament JomaCatalog 2018 JSport.ro - Joma, Cluburi, echipamente sportive, echipe

Mentalitate încă destul de absentă însă în România și absentă cu desăvârșire în fotbalul timișorean, cel puțin la nivelul celor care îl practică în prezent. În Timișoara avem un club de prima ligă care se zbate în probleme financiare tot mai mari, dar continuă să nu își exploateze juniorii. Cu degetul spre ANAF, fanii lui Poli Timișoara nu văd mizeria din propria curte. Ca să reamintim ce a fost în ultimii ani, ANAF-ul a fost pus în situația de a vedea vara aceasta contractele de muncă înregistrate ale jucătorilor aduși de Poli, inclusiv cu sume de peste 7000 de euro la echivalare. Așadar, un club care de doi ani nu a mai plătit aproape nimic la stat dă dintr-o dată salarii enorme. Același club, nota bene!, a mai avut două acorduri de reeșalonare, nerespectate. Instituțiile sunt obligate prin lege să recupereze cât de mulți bani posibil, iar ceea ce fanii echipei nu înțeleg este că din banii de impozite funcționează multe lucruri în țara asta și pentru o țară săracă, 2 milioane de euro neplătite înseamnă mult. Așa că până la urmă balaurul cel rău de la ANAF a blocat banii de drepturi TV ale unui club de fotbal, care mai are ca surse de venit sponsorizări, vânzări de bilete, venituri din materiale promoționale și, cle mai important, vânzarea de jucători. Ultimele două, segiru, sunt o glumă când vorbim de Poli.

Același club are acum patru luni de restanțe salariale, plus prima de 100.000 de euro de salvare de la retrogradare. Același club în iarnă îl putea vinde pe Sorescu la Brescia, pe 300.000 de euro, la vremea la care datoriile la stat erau doar în jurul a unui milion. Cu acești bani se puteau plăti salariile aproape șase luni la Poli, fără a lua în calcul impozitele la stat, ci sumele brute. Sau, se puteau plăti cele patru luni și prima restană de 100.000 de euro și astfel, jucătorii nu ar mai fi ”mârâit” în vestiar acum, ci ar fi la zi. Același club în iarnă ar fi putut vinde alt jucător la Viitorul, dar Hagi a refuzat procentul de 50% la revânzare cerut de clubul căruia îi iarnă îi ardea buza de bani. Același club a adus jucători pe salarii mari fără să aibă nicio certitudine că va primi finanțare de la buget, după ce dă afară aproape jumătate de echipă, între care mulți timișoreni, pentru că ”#nextlevel”. Tot clubul Poli aduce un Ștefănel Covalschi la prima echipă și îl semneză pe localnicul Darius Buia la echipa a doua. Același club împrumută un talentat Vlad Mihalcea de la Steaua doar pentru că Mailat avea o accidentare ce înseamnă la nici o lună de lipsă de pe teren.

Poli Timișoara l-a avut pe Cristi Bărbuț, până l-a pierdut gratis. De la CSU Craiova, Bărbuț a declarat că e mândru că va purta ”tricoul sfânt al Craiovei”. Născut în Timișoara, dintr-o familie cu origini din Băile Herculane, zonă cărășeană în care mulți localnici au origini oltenești, nu l-am auzit niciodată să vorbească așa pios de echipamentul polist, fie că a fost el alb-negru, fie alb-violet. Nu îl condamnăm, doar constatăm și urmărim cu interes ce va declara când va ajunge la următoarea echipă. Însă apropo de CSU Craiova. Apărut prin ”magie”, cu invitație pe vremea lui Mircea Sandu, direct în Liga a II-a, clubul din Bănie a avut un traseu început la fel de discutabil ca actuala Poli, dar a reușit să facă lucrurile mult mai bine. Atât de bine, încât l-a vândut pe Andrei Ivan cu 4 milioane de euro! Cu această sumă, Poli și-ra plăti azi datoria de aproape 1,5 milioane de euro rămasă acum la stat, după blocarea tranșei din drepturile TV, ar achita salariile restante și prima, și tot i-ar rămâne peste 2 milioane de euro de acum încolo, plus alți 700.000 de euro ce vor veni la iarnă din drepturile TV. Hopa, aproape că nu ar mai avea nevoie de bani publici!

Lipsa de grijă pentru jucătorii localnici e reflectată perfect la Poli Timișoara și nu doar după mutarea echipei din Recaș. Dorin Rotariu a ”fugit” imediat după ce vechiul club a dispărut, deoarece aici nu era băgat în seamă. Vlad Dragomir era rezervă în Liga a II-a într-un an în care nimeni din serie nu își propunea la modul serios promovarea, deși Arsenal îi bătea la ușă. Certurile între juniorii care nu se conformează și conducătorii sunt la ordinea zilei. Despre Balaure s-a spus că împinge tava la un fast-food din centru. Între timp, nici ASU Poli și Ripensia nu au scos încă un junior de mare perspectivă. Alb-violeții culeg juniorii nemulțumiți de la cealaltă Poli, și nici ei, nici Ripensia, nu au vândut un produs ca Grozav. Sigur, mai au timp, fiind proiecte tinere, dar lipsurile sunt și la aceste cluburi destul de evidente. Cele două secund-divizionare au împreună patru portari. Ca un amănunt, ASU Poli are, în momentul de față, doi portari și trei manageri și niciun preparator fizic.

O mare vină au o au și cluburile de seniori, o mare vină o au și cei care formează juniorii. Generația campioană de la LPS Banatul, formată de Cristian Petcu, tocmai ”ieșită” din limitele U21, mai are doar doi exponenți la vârf: Steliano Filip și Deian Boldor, ultimul ajuns la 22 de ani în fotbalul din Canada, așadar, un traseu foarte discutabil despre un viitor progres pentru fostul căpitan al naționalei de tineret. Ca mențiune, mai rămâne Alin Dobrosavlevici, la Chiajna. Din capul locului, trebuie să explicăm că LPS Banatul, nefiind un club de fotbal propriu-zis, ci o instituție de învățământ, nu poate propune contracte de profesioniști fotbaliștilor la 16 ani. Fie îi împrumută, fie îi păstrează ca amatori, fapt firește, de nedorit de ambele părți. Așa s-a ajuns la un contract cu clubul de Liga a VI-a Avicola Buziaș, iar juniorii generației 94-95 au ajuns, parte din ei, să fie vânduți la Dinamo, iar clubul care la făcuse contracte, să încaseze sume frumoase fără ca fotbaliștii să fi dat vreodată un șut în tricoul Avicolei. O generație din care mulți fotbaliști au dispărut de pe hartea sportului-rege, iar trei, Birău, Roman și Anițoiu, joacă în ligi inferioare din Austria.

Ani de-a rândul, au curs râuri de cerneală în presa locală despre cum ar fi fost dacă generația lui Petcu nu era vândută la Dinamo de Avicola și ar fi fost preluată de Poli Timișoara. Ar fi venit un titlu și la seniori, în sfârșit, într-o istorie de aproape 96 de ani? Cu timpul, râurile de cerneală au devenit pârâiașe mai mult secate pe timpul anului. Însă cum vara aceasta, toți au ieșit din eligibilitatea U21 și alți doi au luat drumul semiamatorismului austriac, am dorit să facem un material special cu amănunte detaliate spre ce fac cei de atunci. Pentru că pentru un asemenea articol, e nevoie să culegi cât mai multe amănunte interesante, pentru că nu intenționam nici pe departe să facem un tabel sec în care în dreptul unora să punem cuvântul ”retras”, am apelat, pentru început la Alin Roman. Vizibil scandalizat că i se cer informații despre colegi, Roman ne-a transmis că nu îl interesează ce fac foștii colegi cu care a împărțit succese și, ne place să credem, bucurii, și a trecut la a da verdicte că reporterul este slab, deoarece a rămas în Timișoara și toți reporterii buni merg la București.

Dincolo de ideile de viziune redusă, așadar, transpiră disprețul pentru Timișoara. Tot ce e bun e la București, locul în care jurnalismul înseamnă 50% Gigi Becali. Locul în care prea puțini jurnaliști i-ar intervieva pe campionii de la juniori actuali, pentru că un post ca Pro TV preferă să dea o filmare de pe Youtube cu un câine care face tumbe decât o știre cu un jucător. Chiar așa, Alin Roman, îți place că presa bucureșteană preferă să dea câini, și nu dinamoviști, decât sportivi umani? Nu de alta, dar Facultatea de Jurnalism nu ne-a vândut prin Avicola Buziaș și pe noi la București, ne-a lăsat aici la Timișoara, ceea ce ne-am și dorit. Noi, oameni care știm că în lumea noastră, a celor care nu sunt vânduți sau se vând singuri pe doi bani, păstrezi legătura cu foștii colegi și mai știi una alta despre viața lor. Pentru asta, de exemplu, s-au inventat întâlnirile de zece ani de la absolvire. Timpul pare să dea răspunsuri tot mai clare la cum ar fi fost dacă generația lui Petcu ajungea la Poli. Probabil, ar fi fugit mâncând pământul de aici, spre tricouri sfinte cu motive nu de pe Coloana Infitnului, ci de pe Poarta sărutului. A sărutului lui Iuda. Și firește, probabil, s-ar fi turnat unii pe alții din vestiar la presa de calitate bucureșteană.

Din păcate, vina nu e doar a lui Roman sau a altor jucători. E vina unei lumi în care cresc. Timișoara nu înseamnă nimic, colegii sunt neinteresanți, jurnaliștii sunt slabi, totul, din înaltul jilț al unei echipe de liga a VII-a austriacă. Profesorii, antrenorii, impresari, dar, cel mai probabil, părinții și chiar anturajul  nu le-au insuflat nicio dragoste și niciun respect și absolut nicio pasiune. Singurele satisfacții sunt cele financiare. E o poveste dspre mercenariat, încheiată pentru majoritatea prost. În primul an de presă, după ce LPS a devenit campioană, i-am luat interviu lui Steliano Filip. Atunci, juca și mijlocaș stânga. Acum, Steliano s-a făcut mare, și dă interviuri în care presa bucureșteană îl întreabă de ce cântă manele cu Steaua, pentru că din liceu, nu a mai cântat ”We are the champions” cu un trofeu pe masă. Nu vorbește mai niciodată despre Timișoara. E greu de imaginat că el sau vreun alt timișorean tânăr, dacă va ajunge să câștige banii lui Grozav, ar veni să salveze un fotbal timișorean intrat într-un con de umbră. Apropo, Gabi Torje, fosta ”inimă a Banatului” cumpărată de Vasile Turcu  a fost coleg cu Grozav în Cecenia

Și totuși, ultimul care ar fi dorit să facă ceva pentru clubul care l-a lansat într-un fotbal care i-a dăruit totul în viață a fost Cosmin Contra. În finalul anului 2015, a vrut să vină la Poli, rămasă de jumătate de an fără bani publici, cu bani, și să o antreneze. Primarul a spus atunci nu și i-a propus să fie președinte, deoarece aveam un contract cu Florin Marin. Trimis la ”reorganizare” de locul ocupat de Flocea, firește, Contra, bănățean cu coloană, nu a acceptat. Ulterior, primarul s-a văzut la discuții cu un americano-african dubios, dar și cu un Viorel Tudose, trecut pe la cluburi care, fatalitate, au dispărut. De un an, niciun investitor nu a mai vrut să vină la Poli și după Contra, niciun alt fost polist nu a mai vrut să ajute clubul așa. Acum, ironie sau nu, Contra face performanță la Dinamo, mare rivală și același club care a cumpărat o parte din perlele fotbalistice de la LPS Banatul, dar și pe Torje. Iar Timișoara a ratat șansa ruperii unui contract invizibil, dar atât de deranjant, de vasalitate, cu tot ce urăște mai mult.

 

 

4 COMENTARII

  1. 1) Contra nu ar fi venit in locul lui Florin Marin la Timisoara, a fost doar un pretext pt Contra sa reuze; cand i s-a facut oferta, cu cateva luni mai tarziu, a refuzat spunand ca e in proces cu chinezii (deci acelasi motiv pt refuz l-ar fi avut si in iarna, daca i s-ar fi propus)
    2) Daca Brescia ar fi dat 300.000 Euro pt Sorescu, s-ar fi dus Daniel Stanciu/Robu/cine mai era pe la club cu Sorescu in brate sa-l duca la Brescia… astea-s aberatii/minciuni/inventii ca Brescia si-ar fi permis sa dea 300.000 Euro pe un junior necunoscut (neremarcat la loturile nationale) din Romania…

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.