Începem acest text prin a-i felicita pe toți, dar absolut toți cei implicați în organizarea unui meci cu trofeul pe masă la Timișoara cu o asistență remarcabilă de 200 de spectatori! Pentru că așa a fost la Timișoara Saracens – CSM Știința Baia Mare, pentru cei care s-au încumetat să iasă din casă pe furtună. Altfel, rugby-ul românesc seamănă tot mai mult cu un tânăr care locuiește într-un cămin de nefamiliști, ca să nu privim departe de ”Dan Păltinișanu”, la unul ca cele din spatele stadionului, înconjurate de bălării, dar are un BMW de ultimul tip și sparge bani seara în cluburile de fițe.

Toată cacealmaua de prost-gust din Cupa Regelui e doar un vârf de aisberg în tot ceea ce se întâmplă în rugby-ul românesc. Avem o națională în care sângele românesc e tot mai precar, dar tricourile tot mai pline de desene folclorice pe echipament. Tinerii și sportivi legitimați în competiții sunt tot mai puțini, dar CV-urile antrenorilor străini sunt tot mai pompoase. Avem tot mai puține echipe, dar tot mai multe competiții, precum Cupa Regelui (apropo de lipsa de sens a unui altfel de competiții într-o țară care e republică, probabil, caz unic în lume). Avem tot mai puține stadioane pentru rugby, multe dintre ele, doar terenuri cu gard, dar un calendar cu tot mai multe meciuri vara pe caniculă și iarna pe mocirlă sau gheață. Tot mai puțini spectatori, dar tot mai multe meciuri la ore de cică prim-time. În mod normal, după retrageri, Cupa Regelui trebuia desființată. Dar nu, FRR merge cu ridicolul până la capăt!

Oferte echipament JomaCatalog 2018 JSport.ro - Joma, Cluburi, echipamente sportive, echipe

Nici Timișoara nu iese din paradigma locuitul la cămin cu baie comună, dar a plimbatului cu bolidul cu mulți cai putere prin oraș. La conferințele de presă ni se vorbește de #timisoara2021 si de ”asset” și alți termeni corporatRiști, dar în ultimii doi ani, acest club nu a putut organiza două meciuri: unul cu u Cluj, în Ronaț, pentru că terenul era înghețat, altul în Challenge Cup, pe ”Dan Păltinișanu”, din motive similare. Altfel, am vrea să-i rugăm pe cei de clubul timișorean să vorbească totuși și românește la conferințe, pentru că limbajul cu termeni de tip „furculision” nu aducea lume la meci, după cum văd și ei, pe propria piele și experiență și, cum e și normal, mare nemulțumire. De asemenea, deși presa forțează mereu cu întrebări concrete, chiar și căpitanii repetă mereu aceeași poezi cu #trebuiesăînvingem. Nu, un meci se promovează vorbind concret și fără atât ”bulshit”, ca să rămânem în nota pseudo-englezească.

Scopul acestui articol nu este însă neapărat o critică la adresa clubului timișorean, însă dorim să punem sub lupă și direcția greșită preluată și de bănățeni, de la timona unui rugby românesc care se vopsește cu tot mai multă emfază fără să aibă o bază solidă. Prăbușirea e inevitabilă în acest sens și ar trebui să încetăm să credem că putem construi cu tot mai mult mortar pe o fundație ciuruită. Altfel, nu este în regulă deloc ca în continuare, Eugen Căpățână să fie singurul timișorean din echipă care și joacă. Sigur, clubul face acțiunile de rugby4schools, dar trecerea de la joaca de-a rugbytag la rugby-ul serios nu va fi făcută de foarte mulți copii și trebuie să fim realiști. În continuare, clubul timișorean aduce tineri din Moldova, într-adevăr, încă un nesecat izvor de talente pentru sportul cu balonul oval. Însă pentru cât timp? Ce motivație poți să mai ai să te apuci de rugby, să visezi să joci în națională, unde în ultimii ani se naturalizează cu nemiluita.

Principala boală a rugby-ului de pretutindeni, naturalizările lasă acest sport fără identitate. Ni se servesc niște gogoși foarte răsuflate despre sportivii care vin din zona Pacificului și abia așteaptă ei să joace sub tricolor. Că sunt valoroși, că sunt modele. Vai, cât le place lor la Timișoara. Să fim serioși, modele pentru ce? Modele de mercenarism? Priviți sportivii naturalizați în timp ce cântă imnul, răcnind din toți bojocii, să fie convingători, cu Coloana Infinitului pe ei. O imagine de un grotesc absolut. Știu ei cine sunt ”Mihai, Ștefan, Corvine”?, în cazul fericit în care înțeleg toate cuvintele imnului? Pariez că știu oricând numele tuturor magazinelor din mall-ul timișorean. Din păcate, pe direcția asta de globalizare fără substanță dictată de FRR la națională, merge și Timișoara. Personal, subsemnata s-a săturat ca la fiecare două transferuri anunțate de Timișoara, unul să fie eligibil pentru naturalizare. Românii sunt inapți de nu mai pot juca rugby???

Oricâți sudiști ai naturaliza, rugby-ul tot în 15 se joacă. Un străin ia automat locul unui român. Iar un copil care ar visa să ajungă în națională devine automat handicapat din cauza sistemului care îi spune mereu că cei din zona Pacificului de sud au mereu calități cu care el nu poate concura. Păi măi băiete, nu mai bine mergi tu la fotbal, ca deocamdată în naționala de cocalari, după cum le place celor de al rugby să-i batjocorească pe fotbaliști, deocamdată joacă doar români. Apropo, tot federația română de cocalari ajută cluburile de Liga a II-a cu panouri cu sponsori, cu locuri goale, unde se pot pune autocolante cu sponsori, și sigla competiției. Rețineți ideea cu panoul! Da, la Timișoara au jucat și români. Din păcate, unii dintre aceiași români iau mereu cartonașe galbene. Puținii spectatori înjură arbitrul. Apropo, am învățat înjurătorui noi de foștii rugbyști, campioni în anii 70, acum campioni la referiri sexuale despre arbitri (Rușinos!). Indiferent de greșelile de arbitraj, e normal că ACEIAȘI jucători să ia mereu cartonașe pentru că le place cafteală? Există sporturi de contact fără minge unde se pot manifesta liber! E normal ca Rus să fie căpitan și să nu își poată rezolva nici la experiența lui problemele de disciplină?

Antrenorul Sosene Anesi a dat o declarație de mare campion după înfrângere. A spus că Timișoara nu merită să câștige. Da, un străin, un All-black, dar el, spre deosebire de cei care vor să devină Stejari ca să devină cetățeni UE și să fugă de sub cocotieri, are ce să îi învețe pe români. Altfel, restul clubului a părut că își dorește cu mare mândrie un trofeu câștigat din două meciuri, ambele jucate acasă, după o finală cu o Baia Mare rămas fără Eugen Apjok, fără același buget și care anterior, nici măcar nu a avut meci! Iar băimărenii au jucat prima repriză cu tineri, pentru că, spre deosebire de timișoreni, și-au dat seama că trofeul era de carton și competiția, de umplutură. Iar faptul că nu au trădat principiile sportului le-a adus victoria. Iar George Sava a recunoscut asta la declarații după meci. A fost o mare plăcere să îi ascult pe Sava și Anesi, dar o mare neplăcere să urmăresc un asemenea meci! Și cu toată părerea de rău pentru cei de la clubul timișorean, de data asta, chiar nu era cazul să ne umflăm în pene că ștergem pe jos cu Baia Mare! Oricum ar fi Călin Matei, nu trebuie să ne coborâm la nivelul lui!

De ce? Pentru ca prestigioasă Cupa a Regelui a ajuns să aibă cinci echipe la start. Exact câte are și campionatul amator de fotbal american. Cei de acolo însă nu se pretind ce nu sunt. Ei sunt niște băieți pasionați de sportul destul de puțin popular în România, aduc bani de acasă pentru pasiunea lor, au în componență studenți, se bucură în familie. De fapt, în realitate, cum e și la multe cluburi din Superligă, mai multă ligă decât Super, însă ne încăpățânăm să arătăm că nu e așa. Și la meciul de rugby au sâmbătă au venit în principal cunoscuții celor implicați. Chiar și așa, și la echipele sărace, gen Cluj sau Iași, apar plombe din străinătate. Pentru ce? Când oricum sportiv știi că nu ai nicio șansă în fața Timișoreii, Băii Mari sau a Stelei? Măcar joacă cu ai tăi! Dar fotbalul american nu prea consumă bani publici, și rugby-ul o face. Pentru cât timp va mai merita să se cheltuie atât de mult cu 200 de spectatori în tribune? Până la urmă, e clar că cu un model plin de străini și eșecuri în cupele europene, popularitatea echipei va stagna pe veci doar pentru pasionați.

Timișoara s-a mințit singură acum câțiva ani că va umple ”Dan Păltinișanu” la meciuri de rugby. Și se minte și acum că în 2021 va fi altfel. Poate, dacă ar juca mai mulți timișoreni, tribunele s-ar mai anima cu cei care îi cunosc. Însă mă tem că până atunci, se va lăsa și Căpățînă și ne servi servi gogoașa de PR că Timișoara Saracens e casa celor care aici și-au găsit un cămin. Altfel, e greu ca toți prietenii lui Tangimana să vină de peste Ocean când joacă el aici. Deja cunoaștem toți publicul de la rugby. Deosebit de trist și de tragic, iar la tombolele organizate, câștigătorii vor ajunge să se repete. Nota bene, la rugby nici nu se plătește bilet, spre deosebire de fotbal, baschet sau handbal! Da, știm, ați luat titlul la U20. Într-un campionat de trei echipe, așa ceva nu ar trebui să se premieze! Și dacă cei de acolo nu ajung titulari, iertați-mă, dar DEGEABA! Timișoara nu e doar ea vinovată pentru declinul rugby-ului românesc, dar e vinovată că se lasă purtată de un curent ridicol și sinucigaș.

Deși autoritățile dau bani grei la toate secțiile clubului SCM, avem în continuare o infrastructură de sat. E chiar așa de greu să faci un stadion de rugby de 5000 de locuri, când e infinit mai ieftin ca o sală polivalentă sau un stadion de fotbal? Chiar așa, mă întreb oare cum se simt William Helu sau Matt Willliam cân vin aici să joace pe un stadion uriaș, plin cu scaune violete goale, după ce au jucat și antrenat pe arene pline de oameni pasionați? (Cum e în România, Matt? Păi, nu prea vine nimeni la meciuri, dar salariul e bun) Cum e pentru alții când în Ronaț nu era apa caldă? Nu cumva punem căruța înaintea boilor? Timișoara trebuia să își rezolve problema infrastructurii înainte de a aduce oameni pentru cupele europene, pentru că s-a dovedit deja că în cupele europene ne-am făcut de râs cu infrastructură. Împăratul e gol și face afișuri cu odisee! Vă rog, treziți-l!

Altfel, deși nu le place să recunoască, și cei de la Timișoara Saracens au carențe organizatorice. O dată, cu programările total inportune, în colaborare cu FRR. Meciul cu Steaua s-a jucat sâmbătă, pe arșiță, la 10 dimineața, deși Ripensia avea meci de la ora 11. Noroc cu galeria studenților UVT, am putut retrăi atmosfera UTC, pe care nu am prins-o, fiind născută în 1988. Peste o săptămână, Timișoara descoperă că poate juca și în nocturnă. Ei bine, când? Când ASU Poli avea un meci programat inițial de la 18, în ziua de cod portocaliu de furtună, prognoză arhicunoscută la vremea programării partidei, Însă din nou, ca și la meciul cu Stade Francais, în bun spirit românesc, dar în limbaj corporatist, cei de la Timișoara Saracens s-au rugat să iasă bine cu vremea. Ei bine, de obicei, vijeliile pornesc după-masă, ceea ce s-a și întâmplat. Dar nu am mai putut juca dimineața, a fost fain pe furtună!

Altă gafă majoră e existența unui singur panou, mai degrabă afiș, cu sponsori. Asta face ca toți cei din presa locală să așteptăm când cei Dolcesport sau Digisport iau interviurile live. Până când ceilalți termină. Știm, e scump să aveți încă un afiș. Cam cât de scump? Să facă federația panouri cu competiția, ca la fotbal, că tot am preluat supra-încărcare sezonului cu o competiție inutilă de la colegii de gazon. Ca și a câta parte din străinii pe care îi plătește clubul? Altă anormalitate, să vină străini la cluburile de top din țară, și să fie rezerva altor străini! Rugby-ul românesc se plânge în principal de lipsa de bani, dar nu face nimic pentru a se vinde ca produs românesc, ci doar ca o gogoașă umflată de un PR de conjunctură. Într-un oraș în care sponsorii și autoritățile au bani să plătească ațâția străini, dar după o finală, tramvaiul 9 trece pe lângă stadion la 50 de minute diferență, pentru că vatmaniii își dau demisia că sunt proști plătiți la o societate a autoritățior. Același oraș care nu are bani pentru un stadion decent de rugby. Apropo, în București, după evenimentele de fotbal cu bilete nu ieftine, mereu se suplimentează mijloacele transport în comun în zonă. Primarul nostru însă nu știe așa ceva!

Banii nu sunt neapărat problema și nici măcar nu sunt absenți. Sunt doar cheltuiți pe prostii efemere, și nu pe lucruri durabile. Acesta ar trebui să fie viitorul ASSET al Timișoarei, după cum îi place conducerii să spună. Să facă ceva pentru a nu mai juca pe furtună, cu 200 de spectatori, bătuți de rivala mai săracă și cu mai mulți autohtoni. Dacă te pretinzi locomotiva rugby-ul românesc, nu mai goni cu viteză spre prăpastie, ci schimbă macazul spre destinația corectă!

foto: Virgil Simionescu

 

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.