Joma - JSport.roJSport.ro

stadion-dan-paltinisanu-4Ultimele ”întâmplări” din sportul timișorean, referitoare la chiria piperată de pe ”Dan Păltinișanu” au amplificat și readus în discuție infrastructura ridicolă din sportul timișorean. În ultimii ani, orașul acesta nu este în stare să termine o sală polivalentă de 3000 de locuri, nu are un stadion decent pentru echipa de rugby, are un stadion mare, dar învechit pentru fotbal. Iată, mai nou, CJT cere și sume exorbitante echipelor care vor să evolueze pe ”Marele Oval”.

Asta doar așa, ca să nu mai enumerăm că un oraș cu pretențiile Timișoarei nu are bazin olimpic, nu are patinoar, nu are teren de atletism, sală de atletism, un loc decent pentru turnee de tenis de amploare sau un circuit de viteză pentru motorsport. În general, spectatorul de sport timișorean are toate motivele să fie frustrat, inclusiv de la lucruri ce țin de mici detalii și nu de refuzul guvernului cel rău de a da bani pentru Banat. La Sala „Constantin Jude” sau la ”Dan Păltinișanu”, nu există nici acum locuri de unde să îți poți cumpăra mâncare sau sucuri (exceptând, cel de găsit uneori la suprapreț pe stadion). Excepția fericită o reprezintă stadionul de rugby, de unde spectatorii pot cumpăra sucuri, cafea și, mai nou, chiar vată de zahăr.

Hulea Install - Extinderi conducte, bransamente, verificari, revizii, ISCIR, instalator autorizat ANREHulea

Episodul chiriei ridicole stabilită de CJT pentru stadion e doar cireașa pe tortul ridicolului infrastructurii sportive timișorene. De altfel, contextul politic a venit perfect pentru cei de la CJT. Decizia licitației a fost stabilită pe vremea fostei componență a instituției, si implementată cu noua. Ambele se pot spăla pe mâini într-un cadru ideal. Și bineînțeles, cu argumentul că cei de la Curtea de Conturi ne-au pus să taxăm. Timișoara trăiește un frumos paradox. Dă, și ar vrea să dea și mai mult, salarii sportivilor din bani publici. Sportivi care mulți stau aici un an. Desigur, nu se câștigă trofee an de an. Politicul a preferat mereu sprijinul echipelor cu investiția asta de moment, fără investiția pe termen lung, în asigurarea unor săli de sport sau stadioane decente, care nu pleacă după un an sau doi din Timișoara, ci, surprinzător!, rămân la locul lor, pentru multe generații. În țările spre care aspirăm cu jind, nici nu se pune problema să se dea salarii din bani publici sportivilor, la fel cum nici nu se pune problema ca orașele să nu asigura infrastructură serioasă. Prioritățile noastre sunt însă răsturnate.

Situația echipei de rugby este una foarte relevantă. După primul trofeu din 2012, aleșii au început să plimbe echipa pe scene, chipurile, pentru a o face cunoscută printre timișoreni. Nu am să uit momentul apoteotic când proaspăta văduvă a lui Gheorghe Rășcanu a fost urcată pe scenă, astfel încât politicul să profite pe deplin de drama unei femei simple, care să își aducă lacrimile pe o scenă pe care s-a promis triumfalist un stadion pentru echipa de rugby. Au trecut patru ani și bineînțeles că nu avem niciun stadion nou de rugby. Avem însă un teren în cartierul Ciarda Roșie (cu scuzele de rigoare pentru cei care locuiesc în cele două cartiere), cel puțin de greu accesibil și la dracu’n praznic precum cel din Ronaț. Un teren pe care, cică, se va construi un stadion de 5000 de locuri, din banii orașului. Oraș care nu începe însă o dată investiția, dar care i-a pus un preț prohibitiv anterior Ripensiei. Ce vroia Ripensia? Să își construiască un stadion acolo, în TOTALITATE din bani privați. Și uite așa, avem un teren gol unde nici Ripensia nu își extinde o arenă, nici orașul nu face un stadion de rugby. Că așa e în Timișoara, să fie rău pentru toată lumea.

Din păcate, spre oripilarea subsemnatei, mai nou asistăm la o poveste similară și cu echipa de handbal. Miercuri au fost duși pe scenă la Ziua Orașului. Vai, ce frumoasa e medalia lor de bronz, dragi timișoreni. Fără că nimeni să spună că vara trecută echipa nu se putea antrena în conditii normale în Sala ”Constantin Jude”, pentru că nu era trasat terenul și nu existau porți. Primăria a avut nevoie de aproape două luni să tragă niște dungi cu vopsea după Eurobasket, pentru a reface marcajul de handbal. Însă de ziua orașului, e  bine să știm că aceeași primărie dă bani la echipa de handbal.

Ar mai fi multe se spus. Presupusa teamă a celor de la CJT de a mai da bani la cluburi de drept public, în condițiile în care CSM Lugoj și ACS Dumbrăvița, multiple campioane naționale de lupte și tenis de masă, au nevoie disperată de acei bani. Iar ca tortul să fie complet, cu un strat de marțipan, cum e acum la modă, e foarte frumos cum Timișoara e bălăcărită în ultimele săptămâni de Dinu Gheorghe, cu largul accept al lui Vali Moraru, de la tribuna unei televiziuni naționale. Povestea cu chiria stadionului i-a dat un nou pretext lui „Vamă” să arunce cu noroi în Poli Timișoara, mințind deliberat că doar ASU Poli e pusă să plătească chirie. Marele conducător de cluburi, actualmente reprofilat în analist Digisport, are un ”dinte” împotriva echipei, în urma celor petrecute cu Rapid, echipă de la ”Vamă” luat bani pe care nu i-a returnat nici astăzi.

Și uite așa, chiria pusă la ”Dan Păltinișanu” e păguboasă pentru toată lumea: echipa de rugby, cele două echipe de fotbal, și imaginea orașului. O nouă performanță deosebită a aleșilor din această parte de țară. Căci nu e de colo să găsești mereu soluția prin care poți face rău tuturor.

foto: tion.ro

 

Joma - JSport.roJSport.ro

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.