2018 a fost un an cu ape tulburi pentru echipa de rugby, cea mai galonată formație timișoreană a ultimilor ani. Al zecelea trofeu a adus și finalul unui ciclu, ”era” Dan Dinu, și, după predicțiile multora, un început de recul în sportul cu balonul oval timișorean. Iar semnele, se văd deja.

Anul a început de ”maniera” clasică pentru Timișoara Saracens, în Continental Shield, a treia competiție valorică înter-cluburi, și cu un baraj pierdut cu nemții de la Heidelberger RK. O primă rușine înregistrată, după ce formația germană a luat față campioanei României pentru Challenge Cup. Doar descalificarea pentru că Heidelberg avea același finanțator cu Stade Francais a înlesnit calificarea Timișoarei într-o competiție unde nu și-a câștigat dreptul de a participa din punct de vedere sportiv și unde, la final de an, și-a ”rupt” și gâtul.

Oferte echipament JomaCatalog 2018 JSport.ro - Joma, Cluburi, echipamente sportive, echipe

La fel de „clasic”, pentru a doua oară la rând, Dan Dinu a apelat la Chester Williams pentru ca Timișoara să ia titlul. Metoda a funcționat pentru al doilea an la rând, cu succes. Imediat după al zecelea trofeu câștigat cu el ca finanțator, Dinu și mâna sa dreapta, Dușan Filipaș, au anunțat că se retrag de la echipă. Viața rugbyștilor oricum era mult mai complicată ca în alți ani, cu salarii restante, dar și cu prime pentru titlurile din 2017 și 2018 pentru care mulți au ales sau vor alege calea instanței, deoarece clubul SCM se face ca plouă în privință recompenselor firești.

Răscrucea din rugby-ul românesc, descalificat după un scandal rușinos de la Cupa Mondială, s-a reverberat și asupra Timișoarei. Timișoara a ieșit din semifinalele Cupei Regelui, în fața celor de la CSM București. Nemulțumirile s-au adunat tot mai mult în vestiar, iar jucătorii răbufnesc pe rețele de socializare, acolo unde nu evită să-i ironizeze pe cei care se ocupă de destinele lor. Ca și cum nu ar fi fost greu, în acest mediu, firește, nici în Challenge Cup nu s-a bifat niciun punct.

Iar cum peștele de la cap se împute , până la urmă, jucătorii au dreptate. Cu sportivi care deja depun acte la Tribunalul Timiș sau memorii la FRR, sau alții care la final de contract pleacă spre alte zări, conducătorii demonstrează că nu are niciun plan de redresare. Directorul sportiv al SCM și Mădălin Bunoiu, reprezentantul UVT în club, se țin de postări online ca dintr-un univers paralel cu situația echipei. ”Să ne rugăm să nu ningă” a domnului Bunoiu, cireașa de pe tort. Poate UVT cumpăra o prelată pentru echipă, în loc de evenimente megalomanice cu Simona Halep, ne permitem să sugerăm.

Într-un climat în care diriguitorii se laudă cu trofeele câștigate și cam atât, nici nu mai are rost să îi dedicam rânduri managerului Attila Brosovszky. Doar să îi spunem că una e să fi depășit de o situație, alta e să te și lauzi cu impotența. O atitudine neagreată în Banat, care poate, în Arad ar avea mai mult succes. Și astfel, din resurse private, clubul trebuie să plătească din nou 30.000 de euro, pentru că a acceptat invitația într-o competiție pentru care nu mai are bani destui să o organizeze ca lumea, cu Cluj Arena ca stadion de rezervă și o prelată. Indiferent cum am lua-o, totul ar fi costat sub 30.000 de euro și nici nu faci un mare oraș de râs.

Altfel, realitatea e dură, finala Cupei României s-a amânat pentru anul viitor, dar nu știm cu cine o va mai aborda echipa de rugby. La final de contract, Marian Drenceanu va semna cu CSM București. Alte nume importante, precum Popârlan sau Simionescu ar putea părăsi și ele Banatul. Michael Stewart a dat clubul în judecată, precum se vede pe portarul instanțelor. Iar cea mai interesantă parte este că cei care vor să mai rămână i-au cerut lui Dănuț Borzaș să revină la club, probabil conștientizând că sub actualul management, clubul nu mai are niciun viitor cu performanțe.

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.